Ju testamente de nu pìrchje
di Gianni Feliciani
Accom’ è pìrchje[1] Serviàne[2]!
Aju mercate ‘nz’accàtta[3] lu puane,
ma sule ‘na rusetta refatta!
Dò pére accà, nu burtegàlle allà,
‘na carciòfela, nu turze de ‘nzalàta,
dò melù[4], cacch’alecétta,
quatte zampe de caìna[5]:
è fernìta la spesa la matina!
Na lira ogge, na lira dumuàne,
quante quatrìne
è ‘ccuzzàte[6] Serviàne!
Mo che s’è fatte viecchie
e nen za più araggiunà,
j fije c’enne ditte: “Ohi pà!
Fa testamente!
‘Ncumènz’a scrive
e fa tre bastuncèlle!
“Servià!” – dice ju nutàre –
“Che tié le luccecantèlle[7]?”
Pò fenarménte scrive:
“J’ suttuscritte Serviàne,
frische de mente,
lasse case, vigne, quatrìne,
bòtte, buttéghe, magazzìne,
nu rellògge d’ore, catenìne,
j’anièje che tengh’a le mane,
Mbè! Lasse tutte a…
Serviane!
[1] tirchio, avaro
[2] Silviano
[3] compra
[4] pesce poco pregiato
[5] gallina
[6] accumulato lentamente
[7] lucciole