Accà ce sta lu giacce, piova e neva;
j’ ‘nce vuléa menì, j’ le sapèva!
Ohi mamma che burdèlle, che casìne:
mutemòbbele[1]!… tassì… muturìne…
genta che córe senza gnènte a mente…
nesciùne mai s’azzètta[2] nu, mumente
Pàrlene tische-tosche[3], accà a Melane,
j’ voj aresentì la léngua nosta;
ne voj parlà sempe de quatrìne,
voj parlà d’avrìve[4], vine, pane…
come facéve an Piazza Munecìpe, …
cu nu, surìse…, stregnènne le mane…
“Llora, ne me venéva ju mal de cape…
n’arefiatàve st’aria zulfurósa…
la vita meja sapeva de caccòsa…
d’oliandre[5]… callarròste… geràne…
veveve piu cuntiente de… na sposa!
Facéteme sunnà sott’a chju ciéle…
e cunnelà[6] da mare, viénte e sole,
ne voj vive più ‘ccusì luntàne
j’ voj arevedè Pische Muntane.
[1] automobile
[2] si siede
[3] dialetto settentrionale
[4] olive
[5] oleandri
[6] cullare