Taracina
poesia di Gigi Nofi
T’è fatte da bammàna la natura,
sop’a nu líette piene de viole;
t’è miss’antorne laghe, mare e sole
e do muntagne vasce de statura.
’Ssu mare, semp’azzurre e freccecàte,
te stregne antorne com’a ‘na cherona
e notte e giorne canta ‘na canzona
più doce de nu core annammurate.
Si bella e ricca come a ‘na reggina
e tie’ ‘na vesta tutta pentacchiàta
de vaghe d’ore, d’uva prelebata,
che se sdelonga ‘fina a la marina.
Quante pettore t’ènne retrattate,
cu j’arche e le casette vecchie, antiche;
e ca puète te s’è fatte amiche
e più de cacche vota t’è cantate!…
Si nata pe da’ fueche a le cervella,
co tutte ‘sse bellezze annaturale
e ‘gnune che te guarda sa ch’avvale…
ch’avvale nu tesore!… Che si bella!…